Comunicarea cu organele judiciare

În momentul în care decizi să vorbești cu un polițist, poate fi de ajutor să îți setezi de la început așteptările și să înțelegi procesul. Vei interacționa cu organele judiciare atunci când vei depune plângerea, apoi este posibil să fie programată o întâlnire ulterioară cu un procuror sau un polițist specializat în intervievare criminalistică. De asemenea, o examinare medico-legală poate fi cerută, la fel și o expertiză psihologică prin care să fie evaluată trauma. Toate aceste proceduri pot duce la o implicare a ta în anchetă pentru o perioadă mai lungă de timp.

La ce trebuie să te aștepți?

Se depun eforturi pentru a crea și a pune în funcțiune un proces centrat pe persoanele care au experimentat o formă de violență sexuală. Dacă știi la ce să te aștepți și când să pui întrebări, va fi mai ușor să te simți confortabil și să deții controlul asupra situației.

• Ar trebui să ai intimitate. Discuția cu un procuror sau polițist ar trebui să se desfășoare într-un cadru restrâns, într-o zonă liniștită, departe de alte persoane. Dacă locul nu ți se pare ok, poți cere să te muți în alt spațiu.
• Poate dura destul de mult. Atunci când depui plângerea, de regulă, persoana însoțitoare este audiată prima dată, astfel încât să fie documentată situația victimei. Atunci când victima este un copil, audierea este programată într-o zi ulterioară, pentru a putea fi pregătită. Este ceva normal să dureze chiar și câteva zile. De regulă, copiii nu sunt chemați pentru a da declarații după ora 20. Pot exista întâlniri suplimentare, atunci când apar elemente noi în anchetă, însă regula este ca un copil să nu fie audiat de mai multe ori.
• Poți cere o pauză. Dacă ai nevoie de apă, de o gustare sau doar de un minut pentru a respira, poți cere o pauză. Investigatorii ar trebui să îți îndeplinească aceste cerințe. Protocolul de audiere include oricum o pauză pentru stabilirea tuturor detaliilor legate de caz.
• Unele întrebări pot fi inconfortabile. Tocmai din cauză că este vorba despre un caz de violență sexuală, unele întrebări pot părea inconfortabile sau intruzive. Poți folosi orice termen sau frază care te fac să te simți confortabil. Investigatorii cunosc deja o mulțime de expresii referitoare la violența sexuală și sunt pregătiți să primească orice fel de mărturie.
• Este posibil să ți se adreseze aceeași întrebare de mai multe ori. Investigatorii îți pot adresa aceeași întrebare de mai multe ori sau în moduri diferite. Nu fac acest lucru pentru că te cred. De multe ori, după o traumă, detaliile pot fi dificil de descris. Repetarea unei întrebări sau adresarea ei într-un mod diferit te poate face să îți amintești anumite detalii pe care inițial le-ai omis sau care au fost dificil de exprimat.
• Poți fii însoțit. Poate fi mai confortabil și chiar de ajutor să fii însoțit atunci când discuți cu un polițist sau procuror:
  • De cineva în care ai încredere — un membru al familiei, un prieten, un coleg sau chiar partenerul tău.
  • Un psiholog va fi chemat să asiste la audiere de fiecare dată atunci când victima este un copil cu vârsta mai mică de 14 ani.
  • Dacă victimele sunt copii, polițiștii și procurorii sunt obligați să ceară prezența unui avocat. Poți alege, însă, să vii însoțit de un avocat pe care îl cunoști sau în care ai încredere.

Ce ar trebui să știi despre investigație?

Este posibil să interacționezi sau să vorbești de mai multe ori cu reprezentanții autorităților pe parcursul derulării investigației. Unele întrebări pot părea prea personale, invazive sau chiar enervante. Este posibil să te simți mai confortabil dacă înțelegi care este scopul din spatele procedurilor.

• Demonstrarea lipsei consimțământului este prioritară. Majoritatea cazurilor de violență sexuală sunt comise de către o persoană pe care victima o cunoaște. Din această cauză, adesea era mai greu de demonstrat faptul că nu a existat un consimțământ. După modificarea legii penale, dacă victima are sub 16 ani și agresorul este major, iar diferența de vârstă este mai mare de 5 ani, faptele vor fi încadrate automat la viol, adică nu se va mai face o analiză a consimțământului exprimat.
• Există polițiști pregătiți cu privire la impactul traumei. Aceștia sunt instruiți să nu eticheteze o sesizare ca fiind falsă ci să analizeze în profunzime o simplă plângere, răspunsul victimei la traumă, retragerea plângerii sau refuzul de a depune o plângere. Polițiștii de la Biroul de Agresiuni Sexuale, dar și tot mai mulți profesioniști din țară, înțeleg că trauma suferită poate afecta modul în care se comportă victima.

Ce urmărește o anchetă?

Atunci când primesc o plângere, polițiștii au nevoie să afle cât multe informații: cine sunt persoanele implicate, data sau perioada în care a avut loc violența sexuală și o descriere succintă a faptelor. Informațiile colectate pot include:

• Descrierea agresiunii: detalii despre ceea ce s-a întâmplat, experiențe senzoriale cum ar fi ce a văzut, mirosit, gustat, auzit sau simțit victima în timpul agresiunii; cuvintele sau frazele exacte ale victimei, citate (mai ales în cazurile cu autor necunoscut).
• Indicii ale folosirii forței: constrângere, amenințări și/sau folosirea forței fizice și răspunsul victimei în timpul și după agresiune; semne de frică, inclusiv posibile reacții de luptă, fugă sau îngheț ale victimei.
• Lipsa consimțământului: cum și-a exprimat victima dezacordul, ținând cont de faptul că tăcerea nu înseamnă consimțire și dezacordul poate fi exprimat prin mai mult decât cuvinte; orice detalii care pot demonstra că o întâlnire consensuală a devenit neconsensuală.
• Semne de premeditare: orice interacțiune care poate indica faptul că agresorul a premeditat fapta.
• Cronologia faptelor și răspunsul victimei: documentarea stării victimei înainte și după atac pentru a se analiza prezența comportamentului post-traumatic, cum ar fi creșterea / scăderea în greutate sau schimbări ale rutinei zilnice.

Dacă vrei să vorbești despre violența sexuală cu cineva pregătit să te ajute, trimite un mesaj la: help@asistentavictime.ro